Respect

Am stat..şi m-am uitat la un copac..şi am ascultat muzică..şi din nou m-am uitat la acel copac. Şi m-am întrebat..sau nu m-am întrebat..mai degrabă am început să mă gândesc la respect.
Toţi spunem că suntem respectuoşi..că îi respectăm pe cei din jurul nostru , dar nici măcar nu ştim ce înseamnă respectul. Am căutat în DEX , şi acolo spune că respectul este o atitudine sau un sentiment de stimă , de consideraţie sau de preţuire deosebită faţă de cineva sau de ceva.

Doamne , de ne-am respecta cu adevărat unii pe alţii am avea aşa multe de câştigat. De ce nu ne respectăm unii pe alţii ? Ce avem de pierdut dacă facem asta ?  Mi-ar plăcea să văd cum tot mai multă lume se respectă între ea. Mi-ar plăcea să nu mai fie atâtea răutăţi pe lumea asta şi să nu îi mai arătăm cu degetul pe unii , ci să le dăm o şansă şi să scoatem la iveală doar partea frumoasă din ei.
Pentru mine respectul este o calitate foarte de preţ a cuiva. Întotdeauna mi-au plăcut oamenii de la care primeam respect , unde la rândul meu , le arătam şi eu respectul meu faţă de ei.
Mi-am dat seama că dacă respecţi pe cineva te ajută aşa mult pe mai tărziu fără să îţi dai seama , oamenii se comportă diferit cu tine , te tratează într-un mod frumos şi îţi sunt alături când ai nevoie.
Eu ca întotdeauna , sper şi încerc să fiu schimbarea pe care vreau să o văd în lume. Şi cred eu că dacă începem să ne respectăm unii pe alţii , schimbarea o să se vadă foarte bine şi lumea o să fie un loc mai bun.

Prietenie

Prietenia..e unul din cele mai valoroase cadouri ale vieţii. Şi când am văzut ce frumos m-a descris..a fost minunat.
"Nu de mult, eram intr-o ruga continua pentru ivirea acelui prieten de neinlocuit. Dar dupa cum lucrurile sunt intotdeauna predestinate, mi s-a intamplat ca acel prieten sa se iveasca de nicaieri. Pornind de la o postare veche si un comentariu de 2 bani, combinatia perfecta pentru un ritual magic, a luat nastere, ceea ce din totdeauna mi-a placut sa numesc "prietenie de nezdruncinat".L-am cunoscut pe acest tanar domn in cumpana vietii. Dezorientat, trist, neavand pe nimeni alaturi, petrecandu-si marea majoritate a timpului cautand raspunsuri si prieteni.L-am citit inca de la inceput precum o carte deschisa, dar cum si cartile au pasaje ce trebuiesc citite de doua ori pentru a fi intelese, asa a fost si in cazul sau.O minte stralucita, ingradita de factorii societatii neinduratoare, dar care, gasind o urma de lumina, strabate un intreg abis pentru a gasi iesirea. Nu de multe ori am crezut ca ii ofer acea raza de lumina, dar gandindu-ma am realizat ca ne luminam reciproc.Nu stiu daca va fi chiar foarte apreciat cuvantul "maltratat", dar aceasta actiune desfasurata de cercul familial asupra acestui suflet, a adus la suprafata un oarecare iz de rautate si ura, dar care de cele mai multe ori a fost mascat, caci iubirea cu care sufletu-i i-a fost inzestrat este fara margini.Iubeste in patimi si rauri de lacrimi amare. Nu ii este rusine sa planga pentru anumite chestiuni, gasind intotdeauna afirmatia descarcari emotionale.Un suflet pur si nobil, care in detrimentul prieteniei ar face orice, daca nu ar fi ingradit de socitatea in care traieste. Devotamentul paroxistic de care da dovada este unul ce rar intalnesti. Probabil o comparatie ar fi aceea a unui ogar de vanatoare, niciodata departe de al sau stapan, in cazul nostru prieten.Spre deosebire de imagimatia-i fara margini, vorbeste destul de putin. Am observat mereu acea incercare de a ascunde unele trairi, care din punctul meu de vedere sunt discutate doar cu anumite persoane, drept dovada ca stie cui sa acorde acel devotament propriu.O fire destul de rusinoasa s-ar putea spune, dar odata trecut de anumite bariere, firea-i amuzanta nu ezita a iesi la suprafata.Iubitor de arta, in special muzica, nu de multe ori isi ineaca amarul in versurile pline de duh ale unor voci celebre si delicate.Este o fire foarte complexa, dar necunoscator de sine. Idealuri uriase, experienta putina, dar niciodata stagnand pe un anumit drum. Mereu inainte si cu pas saltat.Acesta este Razvan, cel mai bun prieten pentru care mai toate teoriile se aplica, iar filmuletul de mai jos reprezinta descrierea fidela a unui comportament dual ce tine in stransa legatura sufletele noastre." 
Marius..eşti un prieten desăvârşit ! 

Din nou

Din nou. Din nou am starea asta naşpa în care mă simt prost..şi trist..şi plâng din nou..şi ugh. Nu am idee de ce mă simt aşa. Îmi este dor de unele persoane..dar degeaba. Fac tot felul de lucruri , ies cu prietenii , mă uit la filme , ascult muzică , desenez..dar nimic. Fac tot felul de lucruri ca această stare să dispară..dar nimic nu funcţionează.
Mi-e dor de unele persoane..care din nou..urăsc să spun asta..care nu mai fac parte din viaţa mea. Şi deja devine frustrant că nu pot să le readuc. Am încercat..încă încerc dar..se pare că nu reuşesc. Şi mă mai enervează că unii îmi tot reproşează că mă plâng..că toată ziua mă plang. Păi..am încercat să fac ceva dar nu am reuşit..inţelegeţi ? Sunt dezamăgit..şi mi-e dor..şi sunt supărat..si plâng..şi starea asta nu mai dispare odată.
E adevărat..am întâlnit pe cineva în ultima perioadă care mă face fericit..şi iubesc aceea persoană..şi îi mulţumesc nespus. Dar totuşi..am starea asta..din nou , şi nu îmi place..şi se pare că le transmit starea asta şi altora..si nu îmi place.
Sper să te simţi. Mi-e dor de tine..spun asta din nou..şi da , îmi e dor de tine. Dar totuşi te urăsc. Te urăsc..pentru că în mare parte din cauza ta mă simt aşa. Şi nu îmi place să zic asta..dar aşa e. Şi îmi e greu să zic asta pentru că ştiu că dacă o sa citeşti o să te simţi prost..şi nu îmi place când ai stări urâte din cauza mea. Dar aşa e..îţi mai spun încă odata că mă bucur pentru tine..dar din nou mă întreb " Şi cu mine cum rămâne ? "
În fiecare zi mă simt ca la o petrecere unde nu cunosc pe nimeni. Unde stau singur într-un colţ cu o băutură în mână şi mă uit la ceilalţi cum sunt fericiţi şi se distrează. Da..e foarte ciudat şi frustrant. La naiba..vreau să scap odata de starea asta şi să mă bucur şi eu de oamenii pe care îi am lângă mine şi să nu îmi mai pese aşa mult de voi ăştia care m-aţi uitat aşa repede.

Tu

Uită-te la tine. Eşti o minunăţie de om. Uită-te la ochii ăia albaştrii si genele mari , în mijloc nasul mic cu puţini pistrui. Uită-te la obrajii tăi puţini roşii si frumoşi , şi buzele tale roşii care aşteaptă să fie sărutate încet de către cineva. Părul tău blond şi lung..doamne cum străluceşte la soare. Ai nişte mâini subţiri şi fine. Corpul tău mic , firav şi slab care la o adiere mai mare de vânt este trântit pe jos.
Glasul tău blând şi frumos..şi când cânţi..doamne , e minunat. Ai o voce de înger. Cum vii la mine şi îmi zâmbeşti şi instant inima mi se umple de bucurie. Ştii să mă asculţi..şi să mă linişteşti..să îmi dai sfaturi bune..faci toate astea pentru mine şi nu ceri nimic la schimb. Câteodată te văd că plângi..şi chiar daca nu vrei să văd asta..şi încerc să te ajut , dar nu mă laşi. Niciodata nu am să înteleg de ce nu vrei să fiu lânga tine cand ţi-e greu. Râzi şi zâmbeşti mult dar fără viaţă. Nu îmi place să te văd aşa..da nu mă laşi să fac nimic..chiar dacă încerc. Ştiu că ai ceva..o simt , chiar dacă nu vrei..o simt. Sub faţa ta frumoasă şi firavă..se ascund lacrimi şi tristeţe. Sufletul tău cald şi mare e distrus..nu ştiu de ce..dar e distrus , văd asta în fiecare zi. Şi doamne..mă doare şi pe mine..mă doare să te văd plângând..şi cu acel zâmbet frumos..dar fals pe faţă. Mă doare că nu te deschizi în faţa mea..vreau să te ajut..să îţi fiu alături..dar nu mă laşi , şi asta mă doare. Stai şi suferi în tăcere..te crezi inutilă..crezi că nu eşti bună de nimic..că eşti urâtă..că nimeni nu te vrea , dar nu vezi câţi oameni te apreciază şi ţin la tine..nu vezi cum toată lumea îţi face complimente frumoase..cum toată lumea vrea să îţi fie alături.
Eşti un om minunat..cu un suflet mare şi o frumuseţe rară. Eşti frumoasă , bună , firavă şi nu ai de ce să te simţi inutila şi urâtă. Sper să îţi dai seama de aceste lucruri cât mai repede.

La revedere !

Scuze..scuze..şi din nou scuze. Dar ştii ce ? M-am săturat de scuze. Odata ce ţi-ai asumat ceva trebuia să ai grija de acel lucru..nu să îl uiţi când ceva mai bun apare în viaţa ta. Cum e posibil să uiţi atâtea momente frumoase şi trăiri ? Cum ? Vii la mine şi îţi ceri scuze spunând că ai avut treabă sau pur şi simplu ai uitat. De..tot , de momente , de trăiri..de convorbiri..de tot. Şi te iert..pentru că nu te pot scoate din viaţa mea aşa...cu una cu două. Dar mă enervează că tu uiţi de tot şi eu mă gândesc la toate lucrurile din trecut în fiecare zi. Te-ai schimbat mult..şi îmi e dor de tine..dar oricum nu îţi prea pasă.
Da..acum îţi spun eu că totul e gata. Sa ai grijă de tine. O sa fie greu..dar cică merita.