Aveam 6 ani. Am ieşit cu mama în oraş ca să îmi cumpere haine noi şi poate nişte jucarii. Eram foarte entuziasmat , era o zi frumoasa , era foarte cald afară şi eu eram foarte fericit.
Am mers la multe magazine , mi-a cumpărat o mulţime de hăinuţe ..una mai frumoasă ca cealaltă. Am pornit spre casă şi am trecut prin faţa unui magazin de jucarii. Atunci l-am văzut pe el. Era mare , frumos şi foarte..mândru. Era cea mai frumoasă jucărie pe care am văzut-o până atunci. Pană atunci nu mă jucam cu roboţei dar acela..era magnific. Mama se grăbea spre casă aşa că nu am avut timp să o întreb dacă voia să îmi cumpere acea jucărie. După asta..timp de 2 săptămâni , în fiecare zi treceam pe lângă acel magazin pentru a vedea aceea jucărie . Tot aşa , în fiecare zi o rugam pe mama să îmi cumpere acel roboţel , mi-l doream aşa tare.
A venit ziua în care mama , mi-a dat bani şi m-a lăsat să merg singur la magazinul de jucării. Eram cel mai fericit copil din lume. Ajung la magazin , merg spre jucăria mult dorită cu repezeală şi în faţa mea apare un domn mare şi bine făcut. M-a întrebat ce caut în magazin şi atunci i-am spus că vreau să îmi cumpăr roboţelul. Imediat a început să râdă în hohote şi să îmi spună pe un ton răutăcios că eram prea mic pentru a putea să mă joc cu aceea jucarie. Am aflat că aceea jucărie era pentru copii mari şi nu pentru cei mici. Dar..cum era să fie un roboţel..o jucărie pentru copii mari ?
M-am întors trist acasă cu multe întrebări. Îmi doream aşa tare acea jucărie şi nu o puteam avea. După un timp..încă tânjeam după acel roboţel , dar ştiam că nu îl pot avea şi mă simţeam urât.
Şi acum îmi doresc acel roboţel..dar nu am să fac nimic. De ce ? E jucărie pentru copii mari.
