Floare

Sunt pe un câmp..dintre toate florile tu eşti cea mai frumoasă. Eşti unică , blândă , firavă si foarte frumoasă. Dintre toate florile de acolo tu mi-ai sărit in ochi. Eşti departe dar te simt lângă mine , când te aud încep să tremur şi să fiu foarte fericit. Suntem..suntem diferiţi , facem parte din două lumi diferite , gândim diferit , vorbim diferit , respirăm diferit , dar...simţim acelaşi lucru.
Ziua îmi place să te privesc , să mă uit la tine şi să văd cât de frumoasă eşti , când zâmbeşti e cel mai preţios lucru. Noaptea e cel mai frumos. Atunci vorbim şi îmi spui lucruri de care sunt dependent. Vocea ta mă face să tremur..şi să vreau să te am lângă mine cât mai repede posibil. Eşti floarea care mă motivează cel mai mult , pentru care acum încerc să fiu un om mai bun ca să te fac fericită , eşti floarea pe care în fiecare zi o iubesc tot mai mult , eşti floarea cu care vreau să stau tot timpul , pe care vreau să o sărut şi să o îmbrăţişez...eşti floarea cu care vreau să cresc şi să trăiesc.
Sper floarea mea cea dragă , să nu te dezamăgesc niciodată , să te fac fericită şi să nu te pierd. Nu am voie să te pierd , aş muri dacă s-ar întâmpla asta. Eşti floarea mea , şi o să am grija să te ţin lângă mine...până vom fi două stele.

Stare

A fost un moment în viaţă în care aveam tot. Eram fericit , mă înţelegeam bine cu părinţii , aveam note mai bune la şcoală , eram înţeles mai bine de prieteni şi te aveam pe TINE. Era foarte bine..îmi lipsesc acele momente şi aş da orice să le am din nou.
Acum...nu prea mai am nimic , doar câteva persoane la care ţin foarte mult..în schimb am certuri cu părinţii , note mai rele la şcoală , nu prea mă mai înţelege nimeni şi TU nu mai eşti în viaţa mea. M-am săturat să mă tot cert cu ai mei şi nimeni să nu mă înţeleaga , nu mai vreau să îmi etalez în fiecare zi zâmbetul fals doar pentru a arăta ca "sunt fericit", mi-e dor de tine dar nu îţi pasă..crezi că te-am trădat când defapt...când defapt nici eu nu ştiu ce făceam. În jurul meu e doar fericire şi mă bucur că e aşa , toată lumea e okay şi fericită , tu eşti bine , ai pe cine vrei în viaţa ta acum şi mă bucur enorm..chiar dacă nu crezi asta..mă enervează că tu crezi că sunt invidios pe fericirea ta..nu e aşa..am doar o stare naşpa şi mă tot întreb "Dar cu mine cum rămâne ?" . Ştiu că am fost imatur şi am avut "faze de copil"..dar nu am vrut să te rănesc şi regret enorm dacă am făcut-o , am iubit , te-am iubit şi am făcut toate lucrurile pentru a nu te pierde , dar nu îmi dădeam seama că unele lucruri te răneau şi te îndepartau de mine. Acum mă bucur că eşti bine sau cel puţin sper că eşti..îl ai pe el care te face fericit şi mă bucur că l-ai găsit în sfârşit. Mi-e dor de tine..şi de nopţile în care vorbeam şi plângeam , îmi e dor să te aud râzând , să adormi la telefon şi să te aud respirând , mi-e dor de sfaturile tale şi de căldura cu care mi le dădeai , mi-e dor de tot...şi ştiu că nu o să mai fie nimic ca înainte dar încă nu pot să conştientizez acest lucru.
Şi ştiu că nu dai nici scuipatul pe vorbele mele..dar vreau să ştii că mi-e dor de tine şi de noi. Te iubesc şi te rog să ai mare grijă de tine.

Eu

Am ajuns la concluzia că familia, unii prieteni și ceilalți nu mă merită. Sunt mult mai bun decât cred ei. Sunt bun și am șanse, sunt cel care o să schimbe ceva în țara asta. Pentru ce să mai vărs lacrimi? Pentru niște oameni care nu au încredere în mine și care nu îmi dau șanse? NU! S-a terminat! Sunt bun și ei nu mă merită. De-abia aștept momentul când eu am să râd. Am să râd și am să le arăt că s-au înșelat.

Și cel mai rău îmi pare că mai sunt și mai există persoane ca mine. Care vor să facă ceva, dar nu li se dau șanse. Dar asta o să se schimbe. Sunt sigur. Trebuie să se schimbe. Suntem o generație nebună, avem idei nebunești, suferim din nimic atunci când ne criticați, credeți că „ni se rupe”. Încercăm tot felul de lucruri, ne jucăm cu focul, ne ardem și ne potolim o vreme, dar nu prea mult timp. Nu învățăm din greșeli, puțini o fac, avem grijă să le mai facem o dată. Putem să cucerim
însă lumea dacă vrem și viitorul ei suntem noi. Vom scrie pe pereți că vrem o schimbare și credem în ceva. În ce? Nu știm, dar e puternic. Suntem nemulțumiți de multe lucruri, dar nu suntem neputincioși.

Ar trebui să încetăm să mai plângem de la o notă, ce învățăm la școală nu o să se lege de ecuații, teoreme și propoziții subordonate în viitor. O să se lege de prieteni, de emoții, de zâmbete...

Probabil că vorbesc prea multe, dar măcar nu vorbesc așa puțin, cum facem aproape toți. Sunt schimbarea, cum putem fi toți

Schimbare

Ziua de azi a fost una frumoasă. Am vizitat-o pe bunica , m-am plimbat puţin , i-am auzit vocea Ioanei , am primit o descriere frumoasă din partea lui Lucian şi m-am revăzut cu o veche cunoştiinţă. Totul a fost frumos până cand s-a făcut seară. Stând pe Facebook , la un moment am fost adăugat într-o conversaţie de către un prieten. Acolo erau încă cinci persoane pe care nu le cunoşteam. Cum am intrat , acele cinci specimene..că altfel nu le pot spune , au început să sară cu jigniri de tot felul , unele mai răutăcioase decât celelalte.
Este încă un lucru pe care nu îl înţeleg în lumea această mare şi frumoasă. De ce să jigneşti un om dacă nici măcar nu ştii să scrii , şi nici măcar nu îl cunoşti ? Aşa m-am săturat de persoane de genul ăsta..nici măcar nu te cunosc , dar te jignesc fară nici măcar puţină ruşine. Nu ştiu unde o să se ajungă dacă o sa continuăm aşa. Nu e de mirare că noi..românii suntem aşa arătaţi cu degetul în toată lumea. E şi normal la ce comportament au majoritatea românilor..care nici măcar nu ştiu să scrie.
Şi tot spunem că vrem o schimbare dar nu facem nimic. Schimbarea vine din noi. Ca să schimbăm ceva..trebuie să ne schimbăm noi comportamentul , să fim mai responsabili , sinceri şi să ne pese mai mult de ce este în jurul nostru.
Şi pentru cele cinci specimene din seara aceasta am un mesaj. Vă rog eu din toata inima mea , învăţaţi să scrieţi şi staţi in banca voastră că e mai bine. Nu mai toţi jigniţi tot ce vă iese în cale pentru că nu e frumos şi vă stricaţi imaginea. Dar presupun că nu vă interesează asta...ceea ce este foarte trist.

Oameni

Azi am stat şi m-am gândit..şi m-am uitat în spate. Din vară multe s-au schimbat. Mi-am facut prieteni noi..mi-am descoperit noi sentimente..ştiu că sună ciudat dar aşa e..mi-am descoperit noi sentimente de care nu ştiam..că le pot avea.
Am descoperit oameni noi..şi mi-am facut prieteni pe viaţă. Şi acum..mă simt bine că îi am în preajmă. Am prieteni care îmi sunt întotdeauna aproape şi mă ajuta..şi ma înţeleg..şi nu se enervează că sunt aşa complicat şi încăpăţânat.In decursul câtorva luni am întâlnit tot felul de oameni şi e fascinant. Oameni de toate categoriile , oameni geniali , oameni care nu ştiu ce vor de la viaţă , oameni hotărâţi , oameni buni şi oameni răi. Unii mi-au arătat cât de grea e viaţa..alţii cât de uşoară este , unii mi-au arătat că dacă vrei ceva cu adevarat trebuie să lupţi până ce nu mai poţi..alţii mi-au aratat că nu trebuie să lupţi pentru nimic , unii mi-au arătat cât de mult pot să iubesc iar alţii cât de mult pot să urasc.
Am prieteni..de care nu vreau să mă despart niciodată pentru că m-am ataşat foarte tare de ei..dar unii se îndepărtează de mine..sau chiar au plecat de tot. Unii m-au făcut şi mă fac foarte fericit şi îmi arată cât de mult ţin la mine , alţii...m-au făcut şi ma fac să mă simt rău prin faptul cum se comportă cu mine dar nu pot să îi scot din viaţa mea..pentru că m-am ataşat de ei mult şi nu pot să îmi imaginez o zi fără ei. Buni sau răi , ei sunt prietenii mei şi ţin la ei mult şi nu vreau să plece din viaţa mea.
Le mulţumesc celor care îmi sunt alături şi cei care mă ajuta şi care îmi sunt alături în orice moment greu , şi le mulţumesc celor care se îndepărtează de mine şi care nu mă mai vor în viaţa lor. Toţi aceşti oameni şi prieteni m-au făcut ceea ce sunt în acest moment.

Chestie

Deci. Azi eram pe facebook şi din nou m'am minutat de câte specimene ciudate văd acolo. Azi de exemplu..două fetiţe îşi jurau dragostea eternă prin milioane de emoticoane: patru inimi, patru pupici, patru inimi, patru pupici...ce să zic..foarte inteligent. Iubire prin copy&paste..că deh..le este lene să pună doar o inimioară sau un pupic, trebuie să puna milioane de inimioare sau pupici. Nu am să le înţeleg niciodată pe fetiţele astea care în realitate nici nu se suportă. Dacă se văd pe stradă se iau la bătaie şi cine ştie cine iese întreg de acolo.
Aşa mă enervează că, consumăm atâtea inimioare şi alte chestii pentru nimic. Spunem " Te iubesc " şi nici măcar nu simţim acest lucru. Irosim cuvinte frumoase şi emoticoane drăguţe doar pentru a părea nişte "oameni  cu suflet" şi în realitate nu suntem nici pe departe aşa. Ar trebui să învăţăm să spunem lucruri frumoase doar dacă le simţim cu adevarat şi le spunem din inimă..nu doar să ne aflăm în treabă.
Doar online..aşa e acum..iubire online, îmbraţisări online, pupici online, trăiri online, sentimente online..totul e ONLINE.

Prieteni

Ok. E aşa ciudat. Ai prieteni , ei au probleme , tu îi ajuţi , şi după ? După tu eşti bucuros că sunt bine dar te simţi naşpa că ei încet încet dispar şi tu te gândeşti şi îţi pui multe întrebări. E urăt că după ce ai ajutat pe cineva , aceea persoană te ignoră şi uită de tine. Poate că pentru unii acest motiv este unul stupid pentru că te superi dacă un prieten nu vorbeşte cu tine zile la rând sau te ignoră..dar nu e. Odată ce ţi-ai făcut un prieten bun şi ţii la el..într-un fel devii dependent de el şi de prietenia voastră. Şi doare atunci când îţi pasă şi prietenul tău te ignoră şi te înlocuieşte cu altcineva. Iar tu rămâi singur sau cu alţi prieteni şi cu un gust amar că ai pierdut o persoană la care ai ţinut şi pe care ai ajutat-o când a avut nevoie.

Gând încâlcit

E o chestie aşa ciudată. Începi sa vorbeşti cu o persoană..e totul bine. Începeţi să vă placeţi unul pe altul şi totul e frumos. Te simţi bine pentru că ai lângă tine o persoană care te înţelege şi îţi este aproape. Vă înţelegeţi de minune , crezi că nimeni nu o să vă despartă , că o să fiţi împreună mult timp..că o să fie alături de tine tot timpul. La un moment...dispare. Şi tu rămâi singur..şi îţi pui o mulţime de întrebări. Te simţi singur..plângi..eşti trist..ai regrete..vrei să schimbi ceva dar nu poţi..ai vrea ca totul să fie ca la început dar nu se poate. După un timp..vezi că persoana pe care o iubeşti e cu altcineva..şi e fericită..şi se simte bine..şi a uitat de tine. Te bucuri pentru ea..dar te intrebi "Şi cu mine cum rămâne ?" . Şi din nou te simţi singur şi plângi pentru că persoana la care ţii şi pe care o iubeşti e fericită cu altcineva şi nu cu tine.
Da..mă simt din nou singur..şi mă simt naşpa..pentru ca ei doi sunt fericiţi şi eu sunt singur..şi trist. Şi vreau să pot schimba asta dar nu ştiu cum..şi e frustrant..şi naşpa..şi te omoară. Vreau să nu mă mai simt singur..şi să fiu fericit..şi să fie totul bine..să fie totul ca înainte.

În gol

Aveam gâtul uscat. Am băut puţină apă şi am continuat să îţi spun tot ce mă frământa. Erai singura persoană care mă asculta şi mă înţelegea.Şi tot vorbeam..nedându-mi seama că şi tu ai plecat şi am rămas singur. Vorbeam singur şi nimeni nu mă auzea dar simţeam că toată lumea mă aude. Ai plecat dar nu mi-am dat seama. Ai fost aici..deodata ai plecat. Şi am murit.

Întrebari

Ok.Sunt din nou aici. Singur. Vă am pe toţi în jurul meu dar nu am nimic. Simt iubire dar nu simt nimic. Mă iubiţi dar nu ma iubiţi. Mă iubeşti dar nu ma iubeşti. Vă iubesc dar nu vă iubesc. Te iubesc dar nu te iubesc. Vreau să te simt langa mine. Dar nu eşti. Sunt aici.Singur. Tu. Tu unde eşti ? Vreau să simt că mă iubeşti. Vreau să simt că te iubesc. Vreau sa simt că vă am pe toţi şi că nu o să plecaţi. Vreau. Vreau sa nu mai fiu singur. Stau aici singur si plâng plâng plâng … De ce ? De ce plâng plâng plâng când am o mulţime de oameni lângâ mine ? De ce plâng când te am pe tine ? De ce nu simt că te iubesc ? De ce nu simt că mă iubeşti ? Dar tu ? Sufletul meu.Primul meu suflet.Unde eşti ? De ce nu eşti aici ? De ce nu eşti lângă mine când mă simt oribil..şi singur.De ce ? De ce ai plecat ? De ce ai plecat şi m-ai lăsat cu cineva pentru care nu simt nimic ? De ce nu te-ai ţinut de promisiune ? De ce ? De ce ai plecat aşa repede ?  .Am totul dar nu am nimic. Sunt din nou aici. Singur. 

Am început să alerg

E prima mea postare. Poate ar trebui să mă prezint..cică aşa se face prima dată. Păi..eu nu am sa fac aşa.
Ieri am început să alerg. Şi nu am început sa alerg pentru a slăbi. Bine..poate şi pentru asta. Am început să alerg pentru a uita tot ce e în jurul meu. Să uit de toate problemele şi lucrurile care mă macină. Da..am doar 14 ani..poate nu ar trebui să am probleme..şi lucruri care ma macină..dar am. Toţi oamenii din jurul meu mă întreabă "Da alea sunt probleme ?" "Ce probleme ai tu ?". Păi da..alea sunt problemele mele..poate că nu sunt grave sau complicate..dar sunt ale mele. Le am..le port..şi încerc sa trec peste ele. Aşa că am început să alerg. Alerg...şi uit de tot si de toţi. Şi e bine , e chiar foarte bine , mă simt bine şi ma calmez. Da...am început să alerg.