luni, 8 aprilie 2013

Gând încâlcit

E o chestie aşa ciudată. Începi sa vorbeşti cu o persoană..e totul bine. Începeţi să vă placeţi unul pe altul şi totul e frumos. Te simţi bine pentru că ai lângă tine o persoană care te înţelege şi îţi este aproape. Vă înţelegeţi de minune , crezi că nimeni nu o să vă despartă , că o să fiţi împreună mult timp..că o să fie alături de tine tot timpul. La un moment...dispare. Şi tu rămâi singur..şi îţi pui o mulţime de întrebări. Te simţi singur..plângi..eşti trist..ai regrete..vrei să schimbi ceva dar nu poţi..ai vrea ca totul să fie ca la început dar nu se poate. După un timp..vezi că persoana pe care o iubeşti e cu altcineva..şi e fericită..şi se simte bine..şi a uitat de tine. Te bucuri pentru ea..dar te intrebi "Şi cu mine cum rămâne ?" . Şi din nou te simţi singur şi plângi pentru că persoana la care ţii şi pe care o iubeşti e fericită cu altcineva şi nu cu tine.
Da..mă simt din nou singur..şi mă simt naşpa..pentru ca ei doi sunt fericiţi şi eu sunt singur..şi trist. Şi vreau să pot schimba asta dar nu ştiu cum..şi e frustrant..şi naşpa..şi te omoară. Vreau să nu mă mai simt singur..şi să fiu fericit..şi să fie totul bine..să fie totul ca înainte.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu