Eu

Am ajuns la concluzia că familia, unii prieteni și ceilalți nu mă merită. Sunt mult mai bun decât cred ei. Sunt bun și am șanse, sunt cel care o să schimbe ceva în țara asta. Pentru ce să mai vărs lacrimi? Pentru niște oameni care nu au încredere în mine și care nu îmi dau șanse? NU! S-a terminat! Sunt bun și ei nu mă merită. De-abia aștept momentul când eu am să râd. Am să râd și am să le arăt că s-au înșelat.

Și cel mai rău îmi pare că mai sunt și mai există persoane ca mine. Care vor să facă ceva, dar nu li se dau șanse. Dar asta o să se schimbe. Sunt sigur. Trebuie să se schimbe. Suntem o generație nebună, avem idei nebunești, suferim din nimic atunci când ne criticați, credeți că „ni se rupe”. Încercăm tot felul de lucruri, ne jucăm cu focul, ne ardem și ne potolim o vreme, dar nu prea mult timp. Nu învățăm din greșeli, puțini o fac, avem grijă să le mai facem o dată. Putem să cucerim
însă lumea dacă vrem și viitorul ei suntem noi. Vom scrie pe pereți că vrem o schimbare și credem în ceva. În ce? Nu știm, dar e puternic. Suntem nemulțumiți de multe lucruri, dar nu suntem neputincioși.

Ar trebui să încetăm să mai plângem de la o notă, ce învățăm la școală nu o să se lege de ecuații, teoreme și propoziții subordonate în viitor. O să se lege de prieteni, de emoții, de zâmbete...

Probabil că vorbesc prea multe, dar măcar nu vorbesc așa puțin, cum facem aproape toți. Sunt schimbarea, cum putem fi toți