E linişte. E pustiu. Se aude doar o melodie tristă într-un colţ al apartamentului. E totul fără viaţa , nimeni nu mai respiră , nu mai zâmbeşte , nu mai trăieşte.
Mă plimb pe străzi..cu paşi lenţi sperând că am să zăresc o pată mică de culoare..dar nu. Totul e alb şi negru în jur , e ca un deşert. Ajung pe aceea alee , unde acum mult timp era plină de viaţa , de culoare..de zâmbete. E trist să ştiu că totul s-a schimbat şi ca poate nu o sa mai fie niciodata la fel. Toate sentimentele , trairile..s-au evaporat uşor. Nimic nu mai exista. Nu mai simt nimic.
Vreau să ..vreau să se schimbe. Nu pot trăi într-o lume fără viaţă. Vreau să simt din nou..că am sentimente , ca pot zâmbi , ca pot respira. Vreau să simt din nou că traiesc.
Îmi amintesc cum mergeam în parc , era plin de flori , de zâmbete , de viaţă. Toţi oamenii ăştia răi au schimbat lumea într-un loc urât , au secat tot , au furat toate culorile , zămbetele...sentimentele.
Am plecat. Am luat geanta şi am ieşit pe uşă , cu multă frică dar cu speranţă. Cu speranţa că am să pot trăi din nou , că am să pot zâmbi , ca am să pot dărui cuiva ceva , că am să pot simţi ceva. Încet..m-am îndepartat de tot , de aceea atmosferă moartă , de oameni fără viaţă şi am rămas singur. Speriat , nerăbdător , obosit , dezamăgit dar cu aceea mică speranţă că am să găsesc ce îmi trebuie.
Merg. În jurul meu e totul alb. Alb şi fără viaţă. Departe zăresc ceva strălucitor şi..frumos. De foarte mult timp nu am mai văzut un lucru aşa frumos. Era un suflet. Un suflet mare şi pur. Era tot ce imi trebuia în momentul acela. Am decis să călatorim amândoi. Aşa că am pornit. Era un suflet încrezător , mă simţeam în siguranţă cu el. Era calm şi convins că o să fie bine. A început să aibă grija de mine , să mă înveţe doar lucruri bune şi frumoase , să mă înveţe să fiu temperat şi..pur , ca el.
Şi încă călătorim. În jurul meu..lângă acest suflet , a început să fie culoare. O culoare mai slabă. Dar este. E acolo şi o pot vedea. Lumea a început să zâmbească , cu frică..dar a început să zâmbească. Am inceput să simt , să trăiesc..încet dar am început.
E un nou început. După mult timp ..cred şi eu că merit un nou început. Şi am început bine. Lângă un suflet pur şi frumos. Oamenii urâţi au început să semene cu nişte furnici când trec pe lângă mine. Nu îmi mai pasă de nimic. De acum o să am grija ca să fiu fericit , să simt în permanenţă cum e să traieşti , cum e să iubeşti si să fii iubit , cum e să fii bun cu ceilalţi şi să nu ai aşteptări de la nimeni , cum să fii un om frumos.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu