Visător

Cuvinte..litere. Multe cuvinte..prea multe. Nu mi-am mai scris gândurile de ceva timp. Multe s-au schimbat. Într-un fel nu mi-e bine dar nu regret nimic. Defapt regret unele lucruri dar am învățat câte ceva din lucrurile care au ieșit prost. Mi-am continuat drumul singur. Sufletul mi l-am pierdut undeva pe drum, undeva unde era întuneric. Când am ajuns la lumină eram singur si din nou..confuz. Întrebari roiau în capul meu..dar răspunsurile nu erau de găsit. Încă le caut..sper să le găsesc și să îmi dau seama de unele greșeli.

Viața asta nu are sens. Am ajuns la concluzia asta..și tot încerc sa spun și să cred că mă înșel..dar nu simt asta. În ultima perioada oamenii din jurul meu s-au schimbat radical. Într-un fel e bine, dar în altul..unii mi-au arătat cât de urâți pot să fie unii oameni. Să se schimbe așa radical, pe minut..sau să te impresioneze negativ așa...ușor  fără nici un regret, sau să o faca și nici să nu se gândească la consecințe sau la părerea pe care alții o să și-o facă despre ei.  

Și cum ziceam. Mi-am continuat drumul prin lumea asta urâtă și fără zâmbete. Doar cu puțină culoare..dar nici aia. Și mergeam..mergeam, și deodată s-a întâmplat. Mi-am văzut toata viața în fața ochilor în câteva secunde. Întuneric..liniște..frică..regrete.  Eram nervos pe mine și pe toată lumea asta. Și mă gândeam că din cauza unor..suflete goale, fără sentimente..trăiri sau culoare am ajuns eu..să cedez și să ajung în stadiul în care nu credeam că o sa ajung niciodată. Am încercat să ignor tot, să fiu eu aceea persoană buna și să nu imi pese de nimeni, să iubesc..și să am grija de unii, să fiu alături de alții si să îi ajut. Dar uite așa toate s-au schimbat radical și era diferit. Din nou..totul în jurul meu a început să fie întunecat și doar eu să fiu singura persoană care lumina oriunde mergea.  

Totul e așa diferit acum. În jurul meu totul începuse să se schimbe. Lumea prindea culoare și oamenii zâmbeau. Eu aveam un suflet și mă simțeam în siguranță. Și deodata..gata. Totul e schimbat. Lumea nu mai avea culoare. Oamenii nu mai zâmbeau. Eu am rămas singur și..ușor de rănit.

Cred că am fost prea visător. Am dat de puțin bine și credeam că așa o să fie mereu. Am uitat..să mă detașez..am uitat să mă aștept la orice. Am uitat de tot..eram doar eu..cu un suflet, eram fericit și încrezător. Dar am uitat să deschid ochii și să văd ce se întâmplă cu adevărat în jurul meu. Am uitat să văd că lumea se schimba permanent și că nu totul e așa de bine precum credeam.

Cred că toți trebuie să învățăm că dacă dăm de bine, să conștientizăm că nu o sa ne fie bine pentru eternitate. Să știm că totul se poate schimba în orice clipa și să ne ținem ochii deschiși. Să nu visăm prea mult și să avem grija de tot ceea ce facem, cum gândim și să nu ne lăsăm duși de val. Să fim.. Pff, nici nu știu de ce zic asta. Tocmai eu..ăla care nu știe ce e cu viața lui..nici nu stiu de ce trăiesc sau de ce mă zbat atât pentru niste vise..prea mari pentru un om așa mic ca mine. Dar tot sper că acele vise o să mi se îndeplinească cândva. Și mai cred că poate..cineva dacă citește asta, într-un fel învață ceva și reușește poate ceea ce eu nu am reușit sau nu am reușit până acum.

Dar..totuși..toți ar trebui să ne ținem ochii mereu deschiși și să ne dăm seama când visăm și să nu ne lăsăm pierduți de val, să fim noi..să fim buni și să nu dăruim prea mult pentru că așa putem fii sfâșiați cel mai ușor de cei din jur. Să fim mai buni..hehe..

Viață

Am luat naștere din rodul dragostei părinților mei. Acum 15 ani am venit pe lume, am văzut prima dată lumina, am auzit pentru prima dată voci, zâmbeam și trăiam. Am avut o copilărie destul de frumoasă, cu certuri în familie si țipete. Erau momente cand eram înspăimântat de tot ce era în jurul meu. Dar așa a fost să fie, am trecut peste.
Am călătorit și am văzut o mică parte din lumea asta mare. Am văzut monumente și am avut experiențe frumoase cu oameni din alte țări. După m-am apucat de dans. E un lucru genial. Te ajută foarte mult ca om. Îți schimbă gândirea, felul în care te comporți și cum te porți..tot.
Între timp eram și la școală..o perioada frumoasă din care am câștigat cel mai de preț lucru. O prietenie. Care încă durează și acum și e o prietenie frumoasă și pură. Mi-am făcut prieteni..chiar muți prieteni, unii mai buni..alții mai puțin. Am fost dezamăgit de unii și de alții am fost mândru. Oamenii dezamăgesc, am mai spus asta..și am să o spun de câte ori o să fie nevoie. Am întâlnit și întâlnesc în fiecare zi toate categoriile de oameni. Oameni frumoși, oameni urâți, oameni cinstiți și oameni mincinoși, oameni de la care ai ce învăța și oameni superficiali.
Acum mă confrunt cu oamenii urâți. Care știu doar să vorbească urât de tine, să te jignească si să strige după tine pe strada, să te îmbrâncească și să te împingă fără să le dai motive. Motive ? Nu cred că am dat la nimeni ca să se comporte așa cu mine. Poate am dat, dar mi-am dat seama de asta și mi-am cerut iertare. Nu îmi place să îi rănesc pe alții cum nici mie nu îmi place să fiu rănit. Am ajuns să gândesc că toți mă ursăsc doar dintr-un motiv. Că sunt om. De asta. Nu îmi pasă de ce cred ei despre mine, nu îmi pasă că strigă după mine pe stradă, nu îmi pasă că sunt îmbrâncit sau împins dar nu cred că merit asta. Sau defapt, îmi pasă..chiar foarte mult și m-am săturat să mă consum pentru niște jeguri ca voi.
Voi ăștia "șmecheri" vă legați de altii din nimicuri. Credeți că îi cunoașteți și că știți totul despre ei dar nu e deloc așa, dar în continuare comentați și jigniți fără rușine.Cum naiba poți să fii așa un jeg de om încât să nu ai limită și să nu știi să te oprești din comentat și jignit ? Mi-e scârbă de ăștia ca voi și m-am săturat de voi. Sunteți niste oameni de câcat cu un viitor la fel de câcat care nu aveți nimic frumos în voi. Și stiu că nu o să vă schimbați și că nu vă pasă că răniți alți oameni.
Am așa mulți prieteni care sunt în depresie pentru că voi știți doar să comentați. De ce ? Ce problemă aveți voi pentru că aceea fată e mai grasă, sau că acel băiat poartă ochelari, sau că acele fete sunt rase în cap sau sunt vopsite în o mie de culori ? Nu sunțeți mai presus de ei și nu aveți nici măcar un drept să îi jigniți. Toți suntem la fel și nu aspectul contează. Aspectul nu contează deloc, ci, sufletul omului contează, cum se comportă și cum gândește contează. Nu înfățișarea.
Poate că o să meditați puțin la toată chestia asta și poate cu puțin noroc o să vă schimbați și o să vă dați și voi seama că unora le pasă prea mult de jignirile voastre, dar altora..ca mine, nu le pasă deloc. Pentru că e viața mea și fac ce vreau eu cu ea, mă comport cum vreau eu. Am dreptul să fac orice, să simt ce vreau eu și să iubesc pe cine vreau eu atâta timp cât nu am să vă deranjez pe voi. Așa că voi puțeți să continuați cât vreți voi cu jignirile, îmbrâncelile și toate lucrurile astea urâte. Mie nu îmi pasă deloc.

Scurt

Nu o să fie o postare lungă. Chiar deloc. Sunt fericit. Chiar foarte fericit.
Și..o să se schimbe si postările. O să fie mai vesele..sper și nu o să mă mai plang de toate probleme mele. Cred că o să îmi scriu amintirile un timp. M-am detașat de tot, și sunt chiar fericit. Mă bucur de vacanța rămasă si de prieteni si de tot ce ma înconjoară.
Sper ca această atmosferă bună să dureze și să nu mai fiu trist. Și e ciudat pentru că aștept să înceapă liceul, să am colegi noi și să socializez mai mult.
Am reușit să scap de stările mele ciudate și triste. Yay ! Sunt mândru de mine..dar am și de ce.

Implicare

Ne-am continuat călătoria fericiţi şi încrezători. Parcă totul s-a schimbat. Lumea a început să prindă culoare. Culori vii şi multe zâmbete..îmi doream de mult asta. Mi-am schimbat şi jurnalul, nu mai suportam să îl văd aşa întunecat şi trist. Am renunţat să mai fiu aşa, deci mi-am schimbat şi jurnalul.
Mi-am pierdut un prieten şi nu mă aşteptam la asta. Ştiam că oamenii dezamăgesc, şi am fost dezamăgit dar nu mă aşteptam să mi se întample din nou aşa repede. Credeam că am în jurul meu persoane frumoase dar s-a dovedit că nu e aşa. Când spui cuiva ceva, îţi asumi multe riscuri dar speri ca aceea persoană ştie să ţină pentru ea şi că nu o să dezvăluie tot ce îi spui. Uite că nu e aşa întotdeauna.
Şi sincer îmi pare rău..chiar foarte rău. Credeam cu tărie că îmi este prieten adevărat şi că nu o să mă dezamăgească niciodată. Şi din nou am regrete, dar îmi trec repede pentru că am reuşit să conştientizez că nu mai merită să sufăr dupa nişte persoane care nu merită. Am învăţat în sfârşit să nu mai pun la suflet tot, doar lucrurile cu adevărat importante.
Dar tot îmi pare rau de ceva. M-am detaşat de tot pentru un timp şi nu mi-a păsat de nimic, nu am dat importanţă la nimic şi când am revenit ceva s-a schimbat. Mă simt iubit, dar nu ca la început..dar stai, a existat un început ? Există o continuare ? Dar un sfârşit ? Off..da exista, şi doar la sfârşit mă gândesc şi nu e bine deloc. Devin confuz..din nou, şi din nou nu e bine. Simt că mă implic prea tare în ceva şi nu e prea bine, dar nu ar trebui să simt asta pentru că e bine..adică simt implicare din amândouă părţile dar nu cum îmi doresc. Şi mă enervează că simt asta pentru că e un suflet frumos, dar parcă îmi doresc mai mult..ca întotdeauna..dar nu primesc acel mai mult.
Ce ciudat e că începi să scrii fericit şi entuziasmat crezând că ceva s-a schimbat dar pe parcurs, cu fiecare literă, cuvânt, propoziţie pe care o scrii îţi dai seama că nu e aşa. Mă simt pierdut și singur, fără prieteni, doar înfățișarea nouă a jurnalului mă face mai vesel dar doar atât. Da, am început să simt lucruri, pe care nu le-am mai simțit de mult timp dar vreau să le simt cu mai multă întensitate pentru că eu dau tot din mine și mă implic cu totul, și da acum ma revolt pentru că nu primesc ceea ce merit..sau primesc dar ochii mei orbi nu văd asta.
Urăsc să mă descarc câteodată pentru că uneori simt ceva greșit. Și îi rănesc pe cei din jurul meu. Și nu îmi place să fac asta..dar mă simt rău. Vreau să văd că ceilalți se implică, că sufletul de lângă mine se implică. Dar nu simt asta și nu înțeleg de ce..
Dar poate că simt ceva greșit. Poate nu e așa și situația este alta. Da..cred că mă înșel..dar nu, nu mă înșel. Off..nu e okay deloc. Nu știu ce să fac, dar ceea ce știu e că vreau să simt ca cineva e acolo..AICI și ACUM, vreau să văd cum cei de lângă mine se implică și vreau să nu mai fiu așa confuz în legătură cu ce simt. Chiar așa mult cer ? Nu cred..

Început

E linişte. E pustiu. Se aude doar o melodie tristă într-un colţ al apartamentului. E totul fără viaţa , nimeni nu mai respiră , nu mai zâmbeşte , nu mai trăieşte.
Mă plimb pe străzi..cu paşi lenţi sperând că am să zăresc o pată mică de culoare..dar nu. Totul e alb şi negru în jur , e ca un deşert. Ajung pe aceea alee , unde acum mult timp era plină de viaţa , de culoare..de zâmbete. E trist să ştiu că totul s-a schimbat şi ca poate nu o sa mai fie niciodata la fel. Toate sentimentele , trairile..s-au evaporat uşor. Nimic nu mai exista. Nu mai simt nimic.
Vreau să ..vreau să se schimbe. Nu pot trăi într-o lume fără viaţă. Vreau să simt din nou..că am sentimente , ca pot zâmbi , ca pot respira. Vreau să simt din nou că traiesc.
Îmi amintesc cum mergeam în parc , era plin de flori , de zâmbete , de viaţă. Toţi oamenii ăştia răi au schimbat lumea într-un loc urât , au secat tot , au furat toate culorile , zămbetele...sentimentele.
Am plecat. Am luat geanta şi am ieşit pe uşă , cu multă frică dar cu speranţă. Cu speranţa că am să pot trăi din nou , că am să pot zâmbi , ca am să pot dărui cuiva ceva , că am să pot simţi ceva. Încet..m-am îndepartat de tot , de aceea atmosferă moartă , de oameni fără viaţă şi am rămas singur. Speriat , nerăbdător , obosit , dezamăgit dar cu aceea mică speranţă că am să găsesc ce îmi trebuie.
Merg. În jurul meu e totul alb. Alb şi fără viaţă. Departe zăresc ceva strălucitor şi..frumos. De foarte mult timp nu am mai văzut un lucru aşa frumos. Era un suflet. Un suflet mare şi pur. Era tot ce imi trebuia în momentul acela. Am decis să călatorim amândoi. Aşa că am pornit. Era un suflet încrezător , mă simţeam în siguranţă cu el. Era calm şi convins că o să fie bine. A început să aibă grija de mine , să mă înveţe doar lucruri bune şi frumoase , să mă înveţe să fiu temperat şi..pur , ca el.
Şi încă călătorim. În jurul meu..lângă acest suflet , a început să fie culoare. O culoare mai slabă. Dar este. E acolo şi o pot vedea. Lumea a început să zâmbească , cu frică..dar a început să zâmbească. Am inceput să simt , să trăiesc..încet dar am început.
E un nou început. După mult timp ..cred şi eu că merit un nou început. Şi am început bine. Lângă un suflet pur şi frumos. Oamenii urâţi au început să semene cu nişte furnici când trec pe lângă mine. Nu îmi mai pasă de nimic. De acum o să am grija ca să fiu fericit , să simt în permanenţă cum e să traieşti , cum e să iubeşti si să fii iubit , cum e să fii bun cu ceilalţi şi să nu ai aşteptări de la nimeni , cum să fii un om frumos.

Din nou

Am luat o pauză foarte lungă. Aşa am decis..aşa am făcut. Îmi era dor să scriu..de mult timp nu am mai făcut asta. Din nou trec printr-o pasă proastă. Din nou nu ştiu ce e cu mine..din nou sunt confuz. Din nou mi-e frică. Lucrurile au luat-o la goană rău de tot ..si mi-e frică. E vară..ar trebui să mă bucur de vacanţă dar nu pot. Toată lumea e cu ochii pe mine..incerc să zâmbesc dar nu pot. Sunt şi eu om..am obosit..nu pot să fiu mereu cu zâmbetul pe buze şi să par fericit tot timpul.
Deodată toţi au început să mă atace şi am obosit să mă lupt cu răutăţile lor în fiecare zi. Din nou..din nou ! Urăsc asta..doar câteva persoane am lângă mine şi mi-e frică să nu le pierd şi pe alea. Sunt puţine..fac parte din mine..nu pot să le pierd..nu am voie. Mă simt singur din nou..deja încep să urăsc aceste două cuvinte dar ..
Şi mi-e frică să te pierd pe tine. Am ajuns să scriu despre tine..credeam că o să scriu doar momente frumoase..si plăcute. Dar nu..mi-e frică să nu pleci..ştiu că o să se întâmple asta dar nu vreau..nu pot conştientiza momentan. Ştiu că e prea devreme..dar nu pot.
Am revenit. Am revenit rău..credeam că o să revin bine..dar am revenit la vechile mele stări.Nu e bine..încerc să mă menţin. Dar am obosit..

Jucaria

Aveam 6 ani. Am ieşit cu mama în oraş ca să îmi cumpere haine noi şi poate nişte jucarii. Eram foarte entuziasmat , era o zi frumoasa , era foarte cald afară şi eu eram foarte fericit.
Am mers la multe magazine , mi-a cumpărat o mulţime de hăinuţe ..una mai frumoasă ca cealaltă. Am pornit spre casă şi am trecut prin faţa unui magazin de jucarii. Atunci l-am văzut pe el. Era mare , frumos şi foarte..mândru. Era cea mai frumoasă jucărie pe care am văzut-o până atunci. Pană atunci nu mă jucam cu roboţei dar acela..era magnific. Mama se grăbea spre casă aşa că nu am avut timp să o întreb dacă voia să îmi cumpere acea jucărie. După asta..timp de 2 săptămâni , în fiecare zi treceam pe lângă acel magazin pentru a vedea aceea jucărie . Tot aşa , în fiecare zi o rugam pe mama să îmi cumpere acel roboţel , mi-l doream aşa tare.
A venit ziua în care mama , mi-a dat bani şi m-a lăsat să merg singur la magazinul de jucării. Eram cel mai fericit copil din lume. Ajung la magazin , merg spre jucăria mult dorită cu repezeală şi în faţa mea apare un domn mare şi bine făcut. M-a întrebat ce caut în magazin şi atunci i-am spus că vreau să îmi cumpăr roboţelul. Imediat a început să râdă în hohote şi să îmi spună pe un ton răutăcios că eram prea mic pentru a putea să mă joc cu aceea jucarie. Am aflat că aceea jucărie era pentru copii mari şi nu pentru cei mici. Dar..cum era să fie un roboţel..o jucărie pentru copii mari ?
M-am întors trist acasă cu multe întrebări. Îmi doream aşa tare acea jucărie şi nu o puteam avea. După un timp..încă tânjeam după acel roboţel , dar ştiam că nu îl pot avea şi mă simţeam urât.
Şi acum îmi doresc acel roboţel..dar nu am să fac nimic. De ce ? E jucărie pentru copii mari.

Respect

Am stat..şi m-am uitat la un copac..şi am ascultat muzică..şi din nou m-am uitat la acel copac. Şi m-am întrebat..sau nu m-am întrebat..mai degrabă am început să mă gândesc la respect.
Toţi spunem că suntem respectuoşi..că îi respectăm pe cei din jurul nostru , dar nici măcar nu ştim ce înseamnă respectul. Am căutat în DEX , şi acolo spune că respectul este o atitudine sau un sentiment de stimă , de consideraţie sau de preţuire deosebită faţă de cineva sau de ceva.

Doamne , de ne-am respecta cu adevărat unii pe alţii am avea aşa multe de câştigat. De ce nu ne respectăm unii pe alţii ? Ce avem de pierdut dacă facem asta ?  Mi-ar plăcea să văd cum tot mai multă lume se respectă între ea. Mi-ar plăcea să nu mai fie atâtea răutăţi pe lumea asta şi să nu îi mai arătăm cu degetul pe unii , ci să le dăm o şansă şi să scoatem la iveală doar partea frumoasă din ei.
Pentru mine respectul este o calitate foarte de preţ a cuiva. Întotdeauna mi-au plăcut oamenii de la care primeam respect , unde la rândul meu , le arătam şi eu respectul meu faţă de ei.
Mi-am dat seama că dacă respecţi pe cineva te ajută aşa mult pe mai tărziu fără să îţi dai seama , oamenii se comportă diferit cu tine , te tratează într-un mod frumos şi îţi sunt alături când ai nevoie.
Eu ca întotdeauna , sper şi încerc să fiu schimbarea pe care vreau să o văd în lume. Şi cred eu că dacă începem să ne respectăm unii pe alţii , schimbarea o să se vadă foarte bine şi lumea o să fie un loc mai bun.

Prietenie

Prietenia..e unul din cele mai valoroase cadouri ale vieţii. Şi când am văzut ce frumos m-a descris..a fost minunat.
"Nu de mult, eram intr-o ruga continua pentru ivirea acelui prieten de neinlocuit. Dar dupa cum lucrurile sunt intotdeauna predestinate, mi s-a intamplat ca acel prieten sa se iveasca de nicaieri. Pornind de la o postare veche si un comentariu de 2 bani, combinatia perfecta pentru un ritual magic, a luat nastere, ceea ce din totdeauna mi-a placut sa numesc "prietenie de nezdruncinat".L-am cunoscut pe acest tanar domn in cumpana vietii. Dezorientat, trist, neavand pe nimeni alaturi, petrecandu-si marea majoritate a timpului cautand raspunsuri si prieteni.L-am citit inca de la inceput precum o carte deschisa, dar cum si cartile au pasaje ce trebuiesc citite de doua ori pentru a fi intelese, asa a fost si in cazul sau.O minte stralucita, ingradita de factorii societatii neinduratoare, dar care, gasind o urma de lumina, strabate un intreg abis pentru a gasi iesirea. Nu de multe ori am crezut ca ii ofer acea raza de lumina, dar gandindu-ma am realizat ca ne luminam reciproc.Nu stiu daca va fi chiar foarte apreciat cuvantul "maltratat", dar aceasta actiune desfasurata de cercul familial asupra acestui suflet, a adus la suprafata un oarecare iz de rautate si ura, dar care de cele mai multe ori a fost mascat, caci iubirea cu care sufletu-i i-a fost inzestrat este fara margini.Iubeste in patimi si rauri de lacrimi amare. Nu ii este rusine sa planga pentru anumite chestiuni, gasind intotdeauna afirmatia descarcari emotionale.Un suflet pur si nobil, care in detrimentul prieteniei ar face orice, daca nu ar fi ingradit de socitatea in care traieste. Devotamentul paroxistic de care da dovada este unul ce rar intalnesti. Probabil o comparatie ar fi aceea a unui ogar de vanatoare, niciodata departe de al sau stapan, in cazul nostru prieten.Spre deosebire de imagimatia-i fara margini, vorbeste destul de putin. Am observat mereu acea incercare de a ascunde unele trairi, care din punctul meu de vedere sunt discutate doar cu anumite persoane, drept dovada ca stie cui sa acorde acel devotament propriu.O fire destul de rusinoasa s-ar putea spune, dar odata trecut de anumite bariere, firea-i amuzanta nu ezita a iesi la suprafata.Iubitor de arta, in special muzica, nu de multe ori isi ineaca amarul in versurile pline de duh ale unor voci celebre si delicate.Este o fire foarte complexa, dar necunoscator de sine. Idealuri uriase, experienta putina, dar niciodata stagnand pe un anumit drum. Mereu inainte si cu pas saltat.Acesta este Razvan, cel mai bun prieten pentru care mai toate teoriile se aplica, iar filmuletul de mai jos reprezinta descrierea fidela a unui comportament dual ce tine in stransa legatura sufletele noastre." 
Marius..eşti un prieten desăvârşit ! 

Din nou

Din nou. Din nou am starea asta naşpa în care mă simt prost..şi trist..şi plâng din nou..şi ugh. Nu am idee de ce mă simt aşa. Îmi este dor de unele persoane..dar degeaba. Fac tot felul de lucruri , ies cu prietenii , mă uit la filme , ascult muzică , desenez..dar nimic. Fac tot felul de lucruri ca această stare să dispară..dar nimic nu funcţionează.
Mi-e dor de unele persoane..care din nou..urăsc să spun asta..care nu mai fac parte din viaţa mea. Şi deja devine frustrant că nu pot să le readuc. Am încercat..încă încerc dar..se pare că nu reuşesc. Şi mă mai enervează că unii îmi tot reproşează că mă plâng..că toată ziua mă plang. Păi..am încercat să fac ceva dar nu am reuşit..inţelegeţi ? Sunt dezamăgit..şi mi-e dor..şi sunt supărat..si plâng..şi starea asta nu mai dispare odată.
E adevărat..am întâlnit pe cineva în ultima perioadă care mă face fericit..şi iubesc aceea persoană..şi îi mulţumesc nespus. Dar totuşi..am starea asta..din nou , şi nu îmi place..şi se pare că le transmit starea asta şi altora..si nu îmi place.
Sper să te simţi. Mi-e dor de tine..spun asta din nou..şi da , îmi e dor de tine. Dar totuşi te urăsc. Te urăsc..pentru că în mare parte din cauza ta mă simt aşa. Şi nu îmi place să zic asta..dar aşa e. Şi îmi e greu să zic asta pentru că ştiu că dacă o sa citeşti o să te simţi prost..şi nu îmi place când ai stări urâte din cauza mea. Dar aşa e..îţi mai spun încă odata că mă bucur pentru tine..dar din nou mă întreb " Şi cu mine cum rămâne ? "
În fiecare zi mă simt ca la o petrecere unde nu cunosc pe nimeni. Unde stau singur într-un colţ cu o băutură în mână şi mă uit la ceilalţi cum sunt fericiţi şi se distrează. Da..e foarte ciudat şi frustrant. La naiba..vreau să scap odata de starea asta şi să mă bucur şi eu de oamenii pe care îi am lângă mine şi să nu îmi mai pese aşa mult de voi ăştia care m-aţi uitat aşa repede.

Tu

Uită-te la tine. Eşti o minunăţie de om. Uită-te la ochii ăia albaştrii si genele mari , în mijloc nasul mic cu puţini pistrui. Uită-te la obrajii tăi puţini roşii si frumoşi , şi buzele tale roşii care aşteaptă să fie sărutate încet de către cineva. Părul tău blond şi lung..doamne cum străluceşte la soare. Ai nişte mâini subţiri şi fine. Corpul tău mic , firav şi slab care la o adiere mai mare de vânt este trântit pe jos.
Glasul tău blând şi frumos..şi când cânţi..doamne , e minunat. Ai o voce de înger. Cum vii la mine şi îmi zâmbeşti şi instant inima mi se umple de bucurie. Ştii să mă asculţi..şi să mă linişteşti..să îmi dai sfaturi bune..faci toate astea pentru mine şi nu ceri nimic la schimb. Câteodată te văd că plângi..şi chiar daca nu vrei să văd asta..şi încerc să te ajut , dar nu mă laşi. Niciodata nu am să înteleg de ce nu vrei să fiu lânga tine cand ţi-e greu. Râzi şi zâmbeşti mult dar fără viaţă. Nu îmi place să te văd aşa..da nu mă laşi să fac nimic..chiar dacă încerc. Ştiu că ai ceva..o simt , chiar dacă nu vrei..o simt. Sub faţa ta frumoasă şi firavă..se ascund lacrimi şi tristeţe. Sufletul tău cald şi mare e distrus..nu ştiu de ce..dar e distrus , văd asta în fiecare zi. Şi doamne..mă doare şi pe mine..mă doare să te văd plângând..şi cu acel zâmbet frumos..dar fals pe faţă. Mă doare că nu te deschizi în faţa mea..vreau să te ajut..să îţi fiu alături..dar nu mă laşi , şi asta mă doare. Stai şi suferi în tăcere..te crezi inutilă..crezi că nu eşti bună de nimic..că eşti urâtă..că nimeni nu te vrea , dar nu vezi câţi oameni te apreciază şi ţin la tine..nu vezi cum toată lumea îţi face complimente frumoase..cum toată lumea vrea să îţi fie alături.
Eşti un om minunat..cu un suflet mare şi o frumuseţe rară. Eşti frumoasă , bună , firavă şi nu ai de ce să te simţi inutila şi urâtă. Sper să îţi dai seama de aceste lucruri cât mai repede.

La revedere !

Scuze..scuze..şi din nou scuze. Dar ştii ce ? M-am săturat de scuze. Odata ce ţi-ai asumat ceva trebuia să ai grija de acel lucru..nu să îl uiţi când ceva mai bun apare în viaţa ta. Cum e posibil să uiţi atâtea momente frumoase şi trăiri ? Cum ? Vii la mine şi îţi ceri scuze spunând că ai avut treabă sau pur şi simplu ai uitat. De..tot , de momente , de trăiri..de convorbiri..de tot. Şi te iert..pentru că nu te pot scoate din viaţa mea aşa...cu una cu două. Dar mă enervează că tu uiţi de tot şi eu mă gândesc la toate lucrurile din trecut în fiecare zi. Te-ai schimbat mult..şi îmi e dor de tine..dar oricum nu îţi prea pasă.
Da..acum îţi spun eu că totul e gata. Sa ai grijă de tine. O sa fie greu..dar cică merita.

Floare

Sunt pe un câmp..dintre toate florile tu eşti cea mai frumoasă. Eşti unică , blândă , firavă si foarte frumoasă. Dintre toate florile de acolo tu mi-ai sărit in ochi. Eşti departe dar te simt lângă mine , când te aud încep să tremur şi să fiu foarte fericit. Suntem..suntem diferiţi , facem parte din două lumi diferite , gândim diferit , vorbim diferit , respirăm diferit , dar...simţim acelaşi lucru.
Ziua îmi place să te privesc , să mă uit la tine şi să văd cât de frumoasă eşti , când zâmbeşti e cel mai preţios lucru. Noaptea e cel mai frumos. Atunci vorbim şi îmi spui lucruri de care sunt dependent. Vocea ta mă face să tremur..şi să vreau să te am lângă mine cât mai repede posibil. Eşti floarea care mă motivează cel mai mult , pentru care acum încerc să fiu un om mai bun ca să te fac fericită , eşti floarea pe care în fiecare zi o iubesc tot mai mult , eşti floarea cu care vreau să stau tot timpul , pe care vreau să o sărut şi să o îmbrăţişez...eşti floarea cu care vreau să cresc şi să trăiesc.
Sper floarea mea cea dragă , să nu te dezamăgesc niciodată , să te fac fericită şi să nu te pierd. Nu am voie să te pierd , aş muri dacă s-ar întâmpla asta. Eşti floarea mea , şi o să am grija să te ţin lângă mine...până vom fi două stele.

Stare

A fost un moment în viaţă în care aveam tot. Eram fericit , mă înţelegeam bine cu părinţii , aveam note mai bune la şcoală , eram înţeles mai bine de prieteni şi te aveam pe TINE. Era foarte bine..îmi lipsesc acele momente şi aş da orice să le am din nou.
Acum...nu prea mai am nimic , doar câteva persoane la care ţin foarte mult..în schimb am certuri cu părinţii , note mai rele la şcoală , nu prea mă mai înţelege nimeni şi TU nu mai eşti în viaţa mea. M-am săturat să mă tot cert cu ai mei şi nimeni să nu mă înţeleaga , nu mai vreau să îmi etalez în fiecare zi zâmbetul fals doar pentru a arăta ca "sunt fericit", mi-e dor de tine dar nu îţi pasă..crezi că te-am trădat când defapt...când defapt nici eu nu ştiu ce făceam. În jurul meu e doar fericire şi mă bucur că e aşa , toată lumea e okay şi fericită , tu eşti bine , ai pe cine vrei în viaţa ta acum şi mă bucur enorm..chiar dacă nu crezi asta..mă enervează că tu crezi că sunt invidios pe fericirea ta..nu e aşa..am doar o stare naşpa şi mă tot întreb "Dar cu mine cum rămâne ?" . Ştiu că am fost imatur şi am avut "faze de copil"..dar nu am vrut să te rănesc şi regret enorm dacă am făcut-o , am iubit , te-am iubit şi am făcut toate lucrurile pentru a nu te pierde , dar nu îmi dădeam seama că unele lucruri te răneau şi te îndepartau de mine. Acum mă bucur că eşti bine sau cel puţin sper că eşti..îl ai pe el care te face fericit şi mă bucur că l-ai găsit în sfârşit. Mi-e dor de tine..şi de nopţile în care vorbeam şi plângeam , îmi e dor să te aud râzând , să adormi la telefon şi să te aud respirând , mi-e dor de sfaturile tale şi de căldura cu care mi le dădeai , mi-e dor de tot...şi ştiu că nu o să mai fie nimic ca înainte dar încă nu pot să conştientizez acest lucru.
Şi ştiu că nu dai nici scuipatul pe vorbele mele..dar vreau să ştii că mi-e dor de tine şi de noi. Te iubesc şi te rog să ai mare grijă de tine.

Eu

Am ajuns la concluzia că familia, unii prieteni și ceilalți nu mă merită. Sunt mult mai bun decât cred ei. Sunt bun și am șanse, sunt cel care o să schimbe ceva în țara asta. Pentru ce să mai vărs lacrimi? Pentru niște oameni care nu au încredere în mine și care nu îmi dau șanse? NU! S-a terminat! Sunt bun și ei nu mă merită. De-abia aștept momentul când eu am să râd. Am să râd și am să le arăt că s-au înșelat.

Și cel mai rău îmi pare că mai sunt și mai există persoane ca mine. Care vor să facă ceva, dar nu li se dau șanse. Dar asta o să se schimbe. Sunt sigur. Trebuie să se schimbe. Suntem o generație nebună, avem idei nebunești, suferim din nimic atunci când ne criticați, credeți că „ni se rupe”. Încercăm tot felul de lucruri, ne jucăm cu focul, ne ardem și ne potolim o vreme, dar nu prea mult timp. Nu învățăm din greșeli, puțini o fac, avem grijă să le mai facem o dată. Putem să cucerim
însă lumea dacă vrem și viitorul ei suntem noi. Vom scrie pe pereți că vrem o schimbare și credem în ceva. În ce? Nu știm, dar e puternic. Suntem nemulțumiți de multe lucruri, dar nu suntem neputincioși.

Ar trebui să încetăm să mai plângem de la o notă, ce învățăm la școală nu o să se lege de ecuații, teoreme și propoziții subordonate în viitor. O să se lege de prieteni, de emoții, de zâmbete...

Probabil că vorbesc prea multe, dar măcar nu vorbesc așa puțin, cum facem aproape toți. Sunt schimbarea, cum putem fi toți

Schimbare

Ziua de azi a fost una frumoasă. Am vizitat-o pe bunica , m-am plimbat puţin , i-am auzit vocea Ioanei , am primit o descriere frumoasă din partea lui Lucian şi m-am revăzut cu o veche cunoştiinţă. Totul a fost frumos până cand s-a făcut seară. Stând pe Facebook , la un moment am fost adăugat într-o conversaţie de către un prieten. Acolo erau încă cinci persoane pe care nu le cunoşteam. Cum am intrat , acele cinci specimene..că altfel nu le pot spune , au început să sară cu jigniri de tot felul , unele mai răutăcioase decât celelalte.
Este încă un lucru pe care nu îl înţeleg în lumea această mare şi frumoasă. De ce să jigneşti un om dacă nici măcar nu ştii să scrii , şi nici măcar nu îl cunoşti ? Aşa m-am săturat de persoane de genul ăsta..nici măcar nu te cunosc , dar te jignesc fară nici măcar puţină ruşine. Nu ştiu unde o să se ajungă dacă o sa continuăm aşa. Nu e de mirare că noi..românii suntem aşa arătaţi cu degetul în toată lumea. E şi normal la ce comportament au majoritatea românilor..care nici măcar nu ştiu să scrie.
Şi tot spunem că vrem o schimbare dar nu facem nimic. Schimbarea vine din noi. Ca să schimbăm ceva..trebuie să ne schimbăm noi comportamentul , să fim mai responsabili , sinceri şi să ne pese mai mult de ce este în jurul nostru.
Şi pentru cele cinci specimene din seara aceasta am un mesaj. Vă rog eu din toata inima mea , învăţaţi să scrieţi şi staţi in banca voastră că e mai bine. Nu mai toţi jigniţi tot ce vă iese în cale pentru că nu e frumos şi vă stricaţi imaginea. Dar presupun că nu vă interesează asta...ceea ce este foarte trist.

Oameni

Azi am stat şi m-am gândit..şi m-am uitat în spate. Din vară multe s-au schimbat. Mi-am facut prieteni noi..mi-am descoperit noi sentimente..ştiu că sună ciudat dar aşa e..mi-am descoperit noi sentimente de care nu ştiam..că le pot avea.
Am descoperit oameni noi..şi mi-am facut prieteni pe viaţă. Şi acum..mă simt bine că îi am în preajmă. Am prieteni care îmi sunt întotdeauna aproape şi mă ajuta..şi ma înţeleg..şi nu se enervează că sunt aşa complicat şi încăpăţânat.In decursul câtorva luni am întâlnit tot felul de oameni şi e fascinant. Oameni de toate categoriile , oameni geniali , oameni care nu ştiu ce vor de la viaţă , oameni hotărâţi , oameni buni şi oameni răi. Unii mi-au arătat cât de grea e viaţa..alţii cât de uşoară este , unii mi-au arătat că dacă vrei ceva cu adevarat trebuie să lupţi până ce nu mai poţi..alţii mi-au aratat că nu trebuie să lupţi pentru nimic , unii mi-au arătat cât de mult pot să iubesc iar alţii cât de mult pot să urasc.
Am prieteni..de care nu vreau să mă despart niciodată pentru că m-am ataşat foarte tare de ei..dar unii se îndepărtează de mine..sau chiar au plecat de tot. Unii m-au făcut şi mă fac foarte fericit şi îmi arată cât de mult ţin la mine , alţii...m-au făcut şi ma fac să mă simt rău prin faptul cum se comportă cu mine dar nu pot să îi scot din viaţa mea..pentru că m-am ataşat de ei mult şi nu pot să îmi imaginez o zi fără ei. Buni sau răi , ei sunt prietenii mei şi ţin la ei mult şi nu vreau să plece din viaţa mea.
Le mulţumesc celor care îmi sunt alături şi cei care mă ajuta şi care îmi sunt alături în orice moment greu , şi le mulţumesc celor care se îndepărtează de mine şi care nu mă mai vor în viaţa lor. Toţi aceşti oameni şi prieteni m-au făcut ceea ce sunt în acest moment.

Chestie

Deci. Azi eram pe facebook şi din nou m'am minutat de câte specimene ciudate văd acolo. Azi de exemplu..două fetiţe îşi jurau dragostea eternă prin milioane de emoticoane: patru inimi, patru pupici, patru inimi, patru pupici...ce să zic..foarte inteligent. Iubire prin copy&paste..că deh..le este lene să pună doar o inimioară sau un pupic, trebuie să puna milioane de inimioare sau pupici. Nu am să le înţeleg niciodată pe fetiţele astea care în realitate nici nu se suportă. Dacă se văd pe stradă se iau la bătaie şi cine ştie cine iese întreg de acolo.
Aşa mă enervează că, consumăm atâtea inimioare şi alte chestii pentru nimic. Spunem " Te iubesc " şi nici măcar nu simţim acest lucru. Irosim cuvinte frumoase şi emoticoane drăguţe doar pentru a părea nişte "oameni  cu suflet" şi în realitate nu suntem nici pe departe aşa. Ar trebui să învăţăm să spunem lucruri frumoase doar dacă le simţim cu adevarat şi le spunem din inimă..nu doar să ne aflăm în treabă.
Doar online..aşa e acum..iubire online, îmbraţisări online, pupici online, trăiri online, sentimente online..totul e ONLINE.

Prieteni

Ok. E aşa ciudat. Ai prieteni , ei au probleme , tu îi ajuţi , şi după ? După tu eşti bucuros că sunt bine dar te simţi naşpa că ei încet încet dispar şi tu te gândeşti şi îţi pui multe întrebări. E urăt că după ce ai ajutat pe cineva , aceea persoană te ignoră şi uită de tine. Poate că pentru unii acest motiv este unul stupid pentru că te superi dacă un prieten nu vorbeşte cu tine zile la rând sau te ignoră..dar nu e. Odată ce ţi-ai făcut un prieten bun şi ţii la el..într-un fel devii dependent de el şi de prietenia voastră. Şi doare atunci când îţi pasă şi prietenul tău te ignoră şi te înlocuieşte cu altcineva. Iar tu rămâi singur sau cu alţi prieteni şi cu un gust amar că ai pierdut o persoană la care ai ţinut şi pe care ai ajutat-o când a avut nevoie.

Gând încâlcit

E o chestie aşa ciudată. Începi sa vorbeşti cu o persoană..e totul bine. Începeţi să vă placeţi unul pe altul şi totul e frumos. Te simţi bine pentru că ai lângă tine o persoană care te înţelege şi îţi este aproape. Vă înţelegeţi de minune , crezi că nimeni nu o să vă despartă , că o să fiţi împreună mult timp..că o să fie alături de tine tot timpul. La un moment...dispare. Şi tu rămâi singur..şi îţi pui o mulţime de întrebări. Te simţi singur..plângi..eşti trist..ai regrete..vrei să schimbi ceva dar nu poţi..ai vrea ca totul să fie ca la început dar nu se poate. După un timp..vezi că persoana pe care o iubeşti e cu altcineva..şi e fericită..şi se simte bine..şi a uitat de tine. Te bucuri pentru ea..dar te intrebi "Şi cu mine cum rămâne ?" . Şi din nou te simţi singur şi plângi pentru că persoana la care ţii şi pe care o iubeşti e fericită cu altcineva şi nu cu tine.
Da..mă simt din nou singur..şi mă simt naşpa..pentru ca ei doi sunt fericiţi şi eu sunt singur..şi trist. Şi vreau să pot schimba asta dar nu ştiu cum..şi e frustrant..şi naşpa..şi te omoară. Vreau să nu mă mai simt singur..şi să fiu fericit..şi să fie totul bine..să fie totul ca înainte.

În gol

Aveam gâtul uscat. Am băut puţină apă şi am continuat să îţi spun tot ce mă frământa. Erai singura persoană care mă asculta şi mă înţelegea.Şi tot vorbeam..nedându-mi seama că şi tu ai plecat şi am rămas singur. Vorbeam singur şi nimeni nu mă auzea dar simţeam că toată lumea mă aude. Ai plecat dar nu mi-am dat seama. Ai fost aici..deodata ai plecat. Şi am murit.

Întrebari

Ok.Sunt din nou aici. Singur. Vă am pe toţi în jurul meu dar nu am nimic. Simt iubire dar nu simt nimic. Mă iubiţi dar nu ma iubiţi. Mă iubeşti dar nu ma iubeşti. Vă iubesc dar nu vă iubesc. Te iubesc dar nu te iubesc. Vreau să te simt langa mine. Dar nu eşti. Sunt aici.Singur. Tu. Tu unde eşti ? Vreau să simt că mă iubeşti. Vreau să simt că te iubesc. Vreau sa simt că vă am pe toţi şi că nu o să plecaţi. Vreau. Vreau sa nu mai fiu singur. Stau aici singur si plâng plâng plâng … De ce ? De ce plâng plâng plâng când am o mulţime de oameni lângâ mine ? De ce plâng când te am pe tine ? De ce nu simt că te iubesc ? De ce nu simt că mă iubeşti ? Dar tu ? Sufletul meu.Primul meu suflet.Unde eşti ? De ce nu eşti aici ? De ce nu eşti lângă mine când mă simt oribil..şi singur.De ce ? De ce ai plecat ? De ce ai plecat şi m-ai lăsat cu cineva pentru care nu simt nimic ? De ce nu te-ai ţinut de promisiune ? De ce ? De ce ai plecat aşa repede ?  .Am totul dar nu am nimic. Sunt din nou aici. Singur. 

Am început să alerg

E prima mea postare. Poate ar trebui să mă prezint..cică aşa se face prima dată. Păi..eu nu am sa fac aşa.
Ieri am început să alerg. Şi nu am început sa alerg pentru a slăbi. Bine..poate şi pentru asta. Am început să alerg pentru a uita tot ce e în jurul meu. Să uit de toate problemele şi lucrurile care mă macină. Da..am doar 14 ani..poate nu ar trebui să am probleme..şi lucruri care ma macină..dar am. Toţi oamenii din jurul meu mă întreabă "Da alea sunt probleme ?" "Ce probleme ai tu ?". Păi da..alea sunt problemele mele..poate că nu sunt grave sau complicate..dar sunt ale mele. Le am..le port..şi încerc sa trec peste ele. Aşa că am început să alerg. Alerg...şi uit de tot si de toţi. Şi e bine , e chiar foarte bine , mă simt bine şi ma calmez. Da...am început să alerg.